Géraldine Lay – “fabricante” de carte (2013)

O carte reușită spune o poveste

interviu cu Geraldine Lay despre ce înseamnă “fabricante” de carte

Despre rolul „fabricantului” de carte într-o editură, cu Géraldine Lay, șef de producție la editura franceză Actes Sud și artist fotograf, membru al juriului și invitat special pentru master class-ul Cele mai frumoase cărți 2013.

Detalii despre master class pe http://arhiva.celemaifrumoasecarti.ro/arhiva/masterclass/

Cum a început povestea dumneavoastră cu fabricarea cărților?

Întotdeauna am iubit cărțile și, înainte de toate, romanele. Mai târziu am devenit pasionată de cărțile de fotografie, când studiam la școala de fotografie din Arles. Acolo este o bibliotecă extraordinară, care era deschisă seara până la ora 23. Cartea este un mijloc de cunoaștere tot atât de bogat ca și expoziția. Spre deosebire de pictură sau de sculptură, reproducerea operelor poate fi tot atât de delicată ca un tipar, iar parcurgerea unei cărți de fotografie ne ajută să înțelegem opera unui autor, să pătrundem în universul său.  În acest sens, munca editorului, care alege imaginile, aranjarea lor, alegerea formatului reprezintă o lectură importantă a operei artistului. De aceea, după ce am absolvit Școala Națională de Fotografie, m-am hotărât să lucrez, dacă e posibil, pe cărți de fotografie.

Ce înseamnă sa fii “fabricante”? Care este contribuția unui “fabricante” în echipă editorială?

Fabricantul joacă un rol important în finalizarea unei cărți. Calitatea obiectului finit, fotogravura, tiparul, finisarea, toate depind de alegerile lui și de discuțiile pe care le poartă cu autorul, editorul, tipograful, etc. El îi coordonează de asemenea pe toți colaboratorii din cadrul unei edituri: editorul, corectorul, graficianul, fotogravorul și, în final, tipograful.Trebuie să asculte părerea artistului și să-l servească pe acesta. Trebuie de asemenea să sugereze tehnici și să pună în aplicare ideile graficianului sau ale editorului. Forma cărții ia naștere în urma schimbului de păreri între editor, ilustrator și autor: formatul, alegerea modului de imprimare (policromie, tipar în două culori, tipar în trei culori  etc.). Bineînțeles, toate aceste discuții sunt legate de costuri. Trebuie găsit cel mai bun raport calitate-preț care face posibilă realizarea publicației. Un exemplu: ultima carte a lui Jacques-Henri Lartigue, apărută în acest an la editura Actes Sud. Graficianul a vrut să păstreze diferențele din albumele originale ale lui Lartigue şi a propus un tipar în policromie. Tipărirea în policromie a fotografiilor alb-negru este însă mai puțin frumoasă decât tiparul în două culori sau tiparul în trei culori, negrul nu iese atât de profund. M-am gândit deci și am propus tipografului și fotogravorului să realizăm un tipar în trei culori care să evolueze, în funcție de imagini, spre o tonalitate mai mult sau mai puțin pronunțată. Astfel, cartea păstrează o frumoasă armonie, totodată variind între tiparul sepia, cel cu seleniu și un tipar alb-negru modern. Această alegere prealabilă a funcționat și ca o propunere pentru o nouă lectură a operei lui Jacques Henri Lartigue, oarecum diferită de celelalte ediții.

Cum se îmbina ocupația de fotograf cu cea de “fabricante“?

Cursurile despre tiparul alb-negru sau color au avut o mare importanță mai târziu, în profesia mea de „fabricante”: există un permanent du-te-vino între ceea ce învăț despre fotografie și ceea ce învăț pentru fotogravură: de exemplu, noi unelte Photoshop legate la claritatea imaginii, lucrul cu planuri, etc.

Aveți cărți publicate ca fotograf?

Din activitatea mea de fotograf s-a publicat la diferite edituri, cel mai recent a apărut la Actes Sud Failles ordinaires (Fisuri banale), în 2012. (www.geraldinelay.com)

În era dezvoltării media și a tehnologiei, cum vedeți statutul cărții?

În domeniul editorial, în Franța, există o tendință de a produce „cărți-obiecte” și nu numai cărți monografice clasice despre opera cuiva. Această înclinație pentru original, pentru excepțional, calitatea foarte ridicată a reproducerilor este ceva nou și se generalizează mai ales la editorii cărților frumoase. Ea s-a manifestat desigur mult mai mult la editurile olandeze sau americane. Astfel, rafinamentul grafic devine tot mai complex, se manifestă dorința de a produce un obiect frumos și nu numai o monografie. Această idee s-a dezvoltat în ultimii ani în domeniul cărții frumoase, dar și în cel al literaturii pentru copii. Prima noastră carte care aparține acestui nou val este cu siguranță Prenez soin de vous (Aveți grijă de voi) de Sophie Calle.

Se pare că piața cărților frumoase devine încetul cu încetul o piață a specialiştilor, o nişă pentru cei care caută raritatea, perfecțiunea. Tipografia / editura Steidl este poate prima care a înțeles foarte bine acest lucru, producând cărți în care fotogravura și tiparul sunt extrem de bine puse la punct. Cealaltă noutate este cu siguranță globalizarea cărții frumoase: multe cărți se bucură de un public internațional, iar cumpărarea prin internet facilitează acest tip de concurență, evident, cu condiția ca publicarea să se facă în engleză. Prezența editurilor la târgurile internaționale contribuie la această evoluție, ca și premiile pentru cele mai frumoase cărți de la Întâlnirile Internaționale de Fotografie de la Arles, de la Paris-Photo sau Festivalul cărții de fotografie de la Kassel.

Într-o definiție personală, ce înseamnă o carte frumoasa?

O carte este reușită dacă îmi spune o poveste, despre o operă sau altceva, care este foarte coerentă în alegerea formatului, a ilustrațiilor, a reproducerii, a hârtiei.

Ne puteți da niște exemple de cărți extraordinare din ultimii ani?

Nu prea știu ce să vă răspund, au fost multe.

Ultima mea descoperire este Flamboya de Vivianne Sassen.

Îmi place foarte mult ultima carte a lui Jacques-Henri Lartigue, Chic le sport (Editura Actes Sud) şi Pentti Sammallahti, mai clasică, dar de o eleganță ieșită din comun.

Interviu realizat de Adina Pasca și Ina Revnic, în cadrul proiectului www.celemaifrumoasecarti.ro