Realizat pentru Observator cultural, în cadrul proiectului „Cele mai frumoase cărţi din România“

Alexe Popescu a fost de două ori membru al juriului „Cele mai frumoase cărţi din România“, în 2013 şi 2014. Activează în diverse zone ale designului: identitate vizuală, type design, packaging, design de produs. A obţinut diploma pentru Cea mai bună colecţie la „Gala Bun de Tipar“, 2013. Din 2007 este designerul Editurii Publica și colaborează cu Editura Trei. „Cele mai frumoase cărţi“ este un proiect cultural cu desfășurare anuală, dedicat designului de carte, dimensiunii artistice a cărţii văzute ca obiect. Proiectul reinstituie designul de carte ca reper în relaţia cititorului cu cartea. În cele trei ediţii ale concursului naţional de design de carte, desfășurate în 2012, 2013 și 2014, juriile formate din specialiști români și străini au acordat premii pentru 26 de cărţi frumoase și au selectat un număr total de 110 titluri finaliste, care au fost expuse la Bucureşti, Frankfurt, Leipzig, Londra, Paris, Goteborg, Cluj, Iaşi, Timișoara și Tîrgu-Mureș. Proiectul „Cele mai frumoase cărţi“ este organizat de Asociaţia pentru Performanţă şi Cultură şi a fost finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Expoziţia de anul acesta conţine exemple de bună practică în grafic design, tipărire, legare, dar, mai ales cîteva exemple de cărţi-concept unitare şi coerente, care adună sub aceleași coperţi idee, producţie și talent. Expoziţia a fost prezentă în cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus în perioada 19-23 noiembrie și continuă să fie deschisă publicului la Sala ICR, din Aleea Alexandru nr. 38, pînă pe 7 decembrie 2014. Deschiderea expoziţiei la Institutul Cultural Român a fost marcată de organizarea unei discuţii profesionale pe tema procesului realizării unei cărţi frumoase și a rolului experimentului, în cadrul platformei „Experiment tipografic“.

Care este parcursul de la design de obiect la grafică de carte și ilustraţie – şi invers? Cum dialoghează aceste abordări?
Fiecare dintre ele le poate influenţa pe celelalte. Oricare ar fi drumul ales, scopul final este un ansamblu armonios.

Care e locul (şi rolul) unui designer într-o editură românească? Eşti tu un privilegiat în cadrul echipei Editurii Publica?
Designerul ar trebui să găsească soluţii pentru a livra conţinutul cărţii în cea mai bună formă posibilă. Uneori ecuaţia design/cos – turi/marketing poate pune probleme. Eu am şansa să lucrez la Publica într-o echipă cu viziune comună asupra a ceea ce înseamnă de – signul de carte.

Cum s-au format stilul de lucru, procedura de colaborare cu restul echipei din editură – cum se iau deciziile şi cum „negociaţi“ aspectele creative cu redactorii? Ne poţi relata cîteva situaţii concrete de lucru şi cum aţi ajuns să realizaţi anumite cărţi pe care le consideri mai deosebite?
Stilul de lucru s-a format în mod natural. „Negocierea“ începe, uneori, chiar de la stabilirea titlului sau a subtitlului cărţii, fiind urmată de discuţii legate de design sau de opţiunile de producţie. Poveşti interesante au fost, de exemplu, la Karim Rashid, Design your life, tipărită în patru variante de copertă, la seria de comics Idei pe bandă sau la albumul foto 117 scriitori români.

Care este drumul de la o copertă atrăgătoare la designul unei cărţi frumoase?
Depinde foarte mult de tipul de carte. „Frumos“ poate fi în multe feluri. Fiecare tip de „frumos“, complex sau simplu, trebuie tratat cu la fel de multă atenţie.

Spuneai, într-un alt interviu, că preferi lucrurile simple. Cum contextualizăm preocuparea pentru design de carte – care vine la pachet cu o abordare mai elaborată a execuţiei, deci costuri mai mari pentru producţie –, în raport cu cererea de pe piaţa de carte?
Un buget mic poate fi o provocare creativă. Cu aceeaşi sumă pot fi produse o carte banală sau una interesantă. Mici detalii de producţie necostisitoare sau de concepţie grafică pot face diferenţa. Un argument pentru folosirea designului este că poate crea dependenţă, interesantă din punct de vedere comercial.

Trăim într-o eră în care inspiraţia e la un click distanţă. Care sunt, pentru tine, cele mai interesante surse de ştiri şi trenduri în design, dar mai ales în designul şi producţia de carte?
În zona designului de carte mă interesează, în principal, ceea ce se produce în Germania, Olanda, Anglia, Franţa. Printre surse amintesc www.stiftung-buchkunst.de, thebookdesignblog.com, www.bestverzorgdeboeken.nl, www.pinterest.com.

Ai făcut parte din juriul concursului „Cele mai frumoase cărţi“ atît în 2013, cît şi în 2014. Cum a fost procesul de jurizare şi în ce măsură colegii de jurizare plasează aceleaşi repere estetice, vorbesc aceeaşi limbă în evaluarea designului unei cărţi?
Faptul că membrii juriului vorbesc uneori limbi diferite, datorită backgroundului sau tipului de practică în domeniu, este un lucru foarte interesant. De cele mai multe ori, însă, o lucrare bună vorbeşte toate aceste limbi. Experienţa jurizării din 2014 mi-a reconfirmat acest lucru.

Ce calităţi apreciază juriul la o carte frumoasă şi cît de greu sau cît de uşor a fost să alegeţi cele mai frumoase cărţi din România?
Ideea, consecvenţa, atmosfera, noutatea, pe de o parte, şi folosirea literei, a ilustraţiei, compoziţia, formatul şi finisările, pe de altă parte. A fost greu anul acesta să amendăm pe criterii de producţie lucrări bune din punct de vedere grafic. Pe de altă parte, o execuţie bună nu a putut salva greşeli de layout sau tipografiere.

Cum ai descrie cărţile participante în concurs – cît de frumoase sînt acestea ca ansamblu?
Designul de carte începe să fie din ce în ce mai vizibil, dar sîntem încă departe de nivelul european, cu mici excepţii. În continuare, aşteptăm mai mult de la cărţile de literatură. Cele de arhitectură, fotografie şi artă se bucură, în continuare, de mult mai mult entuziasm din partea celor care le fac.

Cît de multe cărţi au concurat efectiv la titlul de „cea mai frumoasă“? Cît de greu i-a fost juriului să o aleagă şi cît de frumoase sînt premiantele în raport cu celelalte?
Finalele s-au disputat, în general, între două, cel mult trei titluri, care stăteau bine la toate capitolele. Au fost greu de evaluat lucrările care aveau mari plusuri, dar şi mari minusuri.

Cum apreciezi designul sau, mai banal, aspectul, prezentarea cărţilor româneşti?
Remarc un progres în felul în care arată cărţile româneşti. Unele edituri încep să conştientizeze noţiunea de „design de carte“ în termeni de costuri, dar şi de rezultate. Ar fi de asemenea, utilă, pentru editori şi designeri, o revizitare a designului românesc de carte din anii ’60-’70.

Printre cărţile realizate în România în ultimii ani, în ce măsură există o falie între cărţile „frumoase“ (cărţi de artă, cărţi scumpe) şi cărţile pentru publicul larg?
Cărţile frumoase şi scumpe au, din păcate, un public limitat. Adevărata provocare este ca seriile mari să se bucure de un design bun.

Ce se întîmplă în zona cărţilor ilustrate, a cărţilor pentru copii? Consideri că, în ultima perioadă, este un interes mai mare din partea editorilor români în a le „trata“ ca obiecte?
Cărţile româneşti pentru copii ar merita mai multă atenţie. Asta le-ar ajuta în lupta cu cele de import şi cu tabletele. Am întîlnit de multe ori în concurs ilustraţii foarte bune, care, din păcate, nu se bucură de un bookdesign pe măsură. Din fericire, există şi lucrări realizate cu mai multă atenţie la detalii, care ne-au încîntat la toate capitolele.

Cum vezi acest concurs de design de carte, în peisajul editorial românesc, şi care este impactul acestuia la cea de-a treia ediţie?
Concursul este un bun moment de evaluare a designului românesc de carte. La a treia ediţie, este deja bine cunoscut, iar în următorii ani, cred că va deveni un eveniment foarte aşteptat.

Cine beneficiază de pe urma unui concurs de design de carte şi care crezi că e şansa acestui proiect să-şi întărească prezenţa, să devină un eveniment constant în următorii ani?
Cred că toţi cei implicaţi în piaţa de carte (de la editori şi designeri pînă la librării şi cititori) au de cîştigat din această competiţie. Sper ca fiecare editură să-şi dorească cel puţin o carte de concurs pe an.